Frumusetile Indiei. Podurile vii din Cherrapunji

Frumusetile Indiei. Podurile vii din Cherrapunji />

Oraselul Cherrapunji este situat la 1.300 metri deasupra nivelului marii, in statul Meghalaya (nume care se traduce prin “salasul norilor”) din nord-estul Indiei, la granita cu Bangladeshul.

Cherrapunji este considerat cel mai umed loc de pe Pamant, unde ploua aproape in fiecare zi, motiv pentru care se mai numeste si “capitala mondiala a ploii”. Este un tinut de o frumusete aparte, cu o vegetatie abundenta si cu plante fantastice. Aici exista peste 300 de specii de orhidee, unele specii unice de plante carnivore si livezi intinse de portocali, zona fiind renumita si pentru delicioasa miere de flori de portocal. De altfel, numele de “Cherrapunji” inseamna ”tinutul portocalilor”, iar portocalele de aici sunt deosebit de zemoase si au un gust aparte. Cherrapunji este renumit si pentru cascadele care iti taie respiratia si pentru raurile involburate care il strabat.

Locuitorii din Cherrapunji, apartinand tribului War-Khasis, au gasit, cu sute de ani in urma, o intrebuintare foate ingenioasa a radacinilor aeriene ale arborelui Ficus elastica, ce se aseamana cu arborele de cauciuc. Observand ca aceste radacini, ce pot ajunge la 70-90 de metri lungime, sunt deosebit de rezistente si au o structura elastica, oamenii s-au gandit sa le foloseasca drept poduri vii. Au plantat arbori pe ambele parti ale raurilor si le-au dirijat radacinile de pe un mal pe altul, trecandu-le printr-un trunchi scobit de bambus sau de arbore betel. Odata ajunse pe malul celalalt, radacinile au fost infipte in pamant si lasate sa creasca.

Sunt necesari intre 10 si15 ani pentru formarea unui astfel de pod. Cand radacinile ajung suficient de lungi, sunt impletite astfel incat sa formeze baza podului, iar apoi alte radacini sunt dirijate pe post de balustrade. Unele poduri au lungimi considerabile, de 20-30 de metri. Intrucat radacinile sunt in continua crestere, dupa 30-40 de ani aceste poduri devin suficient de rezistente incat sa suporte pavajul cu bolovani si sa sustina greutatea a 50 de oameni.

Podurile din radacini vii necesita o ingrijire continua, astfel ca intrega comunitate se implica in intretinerea lor. Orice om care traverseza podul, la un moment dat va fi de folos legand o radacina desprinsa, reparand o balustrada slabita sau adaugand alte radacini. Arta impletirii podurilor vii se transmite cu mare atentie copiilor, din generatie in generatie, astfel ca poate fi considerata un adevarat tezaur cultural. In mod simbolic, podurile vii nu leaga doar doua maluri, ci leaga trecutul cu prezentul si prezentul cu viitorul.

Podurile vii nu numai ca nu se deterioreaza in timp, cum s-ar intampla cu un pod obisnuit din lemn, supus unei umiditati atat de crescute, dar ele devin mai puternice de la un an la altul, dainuind sute de ani. Se estimeza ca unele au chiar 500-600 de ani vechime.

Cel mai faimos pod viu, considerat unic in lume, este podul pe doua nivele numit Umshiang Double-Decker Root Bridge. Intial, podul a fost construit pe un singur nivel, dar intr-un an deosebit de ploios, apa a fost atat de inalta, incat a impus construirea unui al doilea nivel. Iar acum podul a devenit un punct important de atractie turistica, spre bucuria satenilor din zona.

Podurile vii sunt un dar al naturii pentru oamenii din Cherrapunji, nevoiti sa traverseze zilnic rauri repezi si periculoase. Cand iscusinta mintii umane descifreaza tainele naturii, lucruri minunate iau nastere!